Eroi au fost…eroi sunt încă…

Viața parohiei Decembrie 12, 2012

Aşa am cutezat a numi acest articol. Şi nu întâmplător spun acest lucru: Eroi au fost, eroi sunt încă….Este ştiut faptul că din toate timpurile oamenii şi-au sacrificat propria viaţă, plecând să-şi apere graniţele patriei, chiar dacă ştiau că nu se vor întoarce, aceasta pentru ca celor de acasă să le fie mai bine. Şi pentru libertatea ţării. Şi pentru Propria libertate a cugetului. Pentru apărarea credinţei străbune primită de la însuşi Sfântul Apostol Andrei şi transmisă din generaţie în generaţie, nu ca un cult de afişaj politic şi nici pentru a preamări o persoană sau alta.

Aşa s-a întâmplat  cu gospodarii satului Roşu care sprijiniţi indirect de parohul satului, Pr. Lercă FLORENTIN şi  conducerea Primăriei Răducăneni, în persoana domnului primar Neculai Botezatu, fiu al satului care, odată ajuns în fruntea comunei de mai mulţi ani, nicicând nu a uitat de dealurile pe care, ani la rând, le-a luat în piept, dorinţa de carte fiind mai mare decât frigurile şi vântul şi îngheţul şi ploile  ce l-au călit pentru mai târziu.

Spuneam, era necesară o statuie  a eroilor şi în satul Roşu din comuna Răducăneni, mai bine zis, o CRUCE A EROILOR; aşa cum în toate satele există şi se sfinţesc în fiecare an de Înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos la ceruri. Grija cu care gospodarii au pregătit această festivitate, dragostea cu care profesorii şi învăţătorii( coordonaţi de prof. coord. instit. Mihaela Obreja, prof. Gabriela Lercă, înv. Petronela Axinte şi educ. Maria Popa),  au organizat programul artistic, prilej cu care copiii au  recitat poezii cu caracter patriotic, au intonat cântece şi au dăruit flori bătrânilor veterani de război şi văduvelor acestora. Buchete de flori apoi au fost depuse la Crucea eroilor ale căror cheltuieli au fost suportate de familia Botezatu, restul fiind din contribuţia gospodarilor din sat sub directa coordonare a părintelui paroh, Lercă Florentin. Prietenia cu care au fost întâmpinaţi cei invitaţi şi nu numai, au făcut să scoată în evidenţă faptul că românul nu este numai poet ci şi un adevărat creştin patriot. Pâinea şi ouăle roşii sfinţite reprezintă, fără îndoială, bogăţia sufletească a românului şi a pământurilor acestea ce nu vor seca nicicând iar roşul ouălor, puterea de jertfă transmisă din generaţie în generaţie,  urmaşii să aibă a lua aminte de cele văzute astăzi. Sfinţirea statuii de către părintele Florentin, cum îi spun oamenii şi rugăciunea pătrunzătoare până la fiori „să treci, trecătorule, şi să nu uiţi a te închina la această Cruce, pe care Dumnezeu a voit a o împământeni pe aceste locuri binecuvântate, să treci cu grijă, pelerinule, şi să nu calci cumva pe unul din sfintele moaşte neştiute pe care acest pământ, în taină, le poartă…” şi, să nu uiţi bunule samaritean că în tine poate să dăinuie, de nimeni ştiut, sămânţa dreptăţii, a sfântului de care are  atâta nevoie aceste pământuri astăzi, să coboare iarăşi darul Duhului Sfânt şi să ne oblojească sufletul care acum este atât de înnourat…Să coboare roua cerească prin stropii de ploaie, obrajii să ni-i spele mie, ţie, celuilalt, credinţa să nu se piardă, căci vai, tulburările apelor pământeşti şi grija materială ne-a îndepărtat de Dumnezeu…

Apoi copiii, îmbujoraţi de emoţie şi de căldura înăbuşitoare a soarelui, emoţii care vrând-nevrând, se transmit şi la cei mari când fiece floare răsărită din trunchiul unei familii primesc colaci şi lumânări, în amintirea moşilor şi strămoşilor lor. Şi pentru veşnicia acestui tărâm creştin.  Dar şi  bucuria sufletului că Mântuitorul nostru Iisus Hristos, acum după  două mii de ani de la înălţare la ceruri, continuu ne veghează paşii, să nu alunecăm în smârcurile necunoscute ale destinului…Dulciuri,  pentru copii şi pentru toată suflarea, dulciuri ce se topesc în gură de fragede şi bune, cum se topeşte îngheţata în gură într-o zi  toridă de mai şi lacrimi de bucurie, de  recunoştinţă şi pioşenie. Aceasta este încheierea acestei sărbători de cinstire a eroilor. Şi a Crucii.

 

                       Mai, 2007 Olariu Elena, Răducăneni